Pe vremuri, în epoca interbelică tramvaiul din vechii București care venea dinspre Gara Târgoviștei (Gara de Nord) spre „Cișmegiu”, la celebra „Cireșica” crease o legendă. Pentru că acolo cânta celebrul „diseur” Marin Teodorescu supranumit Zavaidoc, vatmanii spuneau clienților: „Coboară, neamule, c-am ajuns la Zavaidoc”.
Dar oare astăzi mai identificăm stații de tramvai în mod sentimental? Sau pur și simplu mai asociem locuri cu personalități?
Să zicem că vrei să refaci drumul lui Ilie Moromete, venit din Teleorman spre București, să-și vadă fiii fugiți la București. Unul dintre ei lucra la STB, adică Societatea de Tramvaie București cum se numea în anii 30. Acum, de la intrarea dinspre Alexandria-Bragadiru ajungi la Unirii cu tramvaiul STB 32.
Cu o stație sau două înainte de capătul liniei la Unirii, este Stația 11 iunie. Acolo, de pe străzile Tismana, Gladiolelor sau Poiana Florilor, ajungi pe o străduță cu nume de dirijor, George Georgescu.
Aici, Kera Calița a creat în anii 90 celebra Jariștea. Este o Locantă în stil Belle Epoque unde mai poți mânca având argintărie la tacâmuri, poți bea vinuri alese și mai mult decât atât, poți asculta muzica de taraf.
Aproape că, în Bucureștii regretatului Gică Petrescu, nu mai găsești un local cu taraf care să cânte la instrumente clasice: vioară, clarinet-saxofon, țambal, contrabas, acordeon și, evident, să aibă și „diseuză” sau cântăreață.
La Jariștea, cântă de ani de zile Taraful Crailor de Curtea Veche. I-am ascultat cântând la Jariștea Locantă.
Maestrul Adrian Chiriac, artist al clarinetului și saxofonului, fost component al formațiunilor reprezentative muzicale ale Armatei cântă de la melodii clasice de petrecere din vechiul București, la melodii din repertoriul lui Frank Sinatra și Louis Armstrong.
Mi-am adus aminte de o nuvelă a lui Gala Galaction în care despre artistul care-l încântă pe clientul supărat, cârciumarul zice: „Te-a mirosit, boierule! Ăsta-ți face melodia din ochi cum îți face ăla în bâlci la Râureni, poza la minut!”
Alături de maestrul Chiriac, apar alți maeștri ai instrumentelor: Doru Zamfir, purtând pe umeri o „bijuterie” de Weltmeister (acordeon „pe bune” cum am zice în argou urban) din care scoate adevărate piese de rezistență.
Urmează un alt maestru, Florian „Bob” Stănescu pe care dacă îl auzi cum cântă la țambal, niciodată nu vei îndrăzni „să pui batista” cum se zice.
Maestrul Cornel Turcitu mânuiește ca nimeni altul vioara, fiind specializat la un ansamblu profesionist.
Maestrul Leonard Botea scoate acorduri de mare clasă din contrabasul fermecat.
Cântăreața Fatima, solista vocală a Tarafului Crailor de Curtea Veche transpune acordurile muzicale prin cuvintele melodiilor de neuitat, vechi de când lumea.
Dacă mă întreabă cineva ce stație urmează, când ne apropiem de „11 iunie” imi vine să zic că urmează „Jariștea” unde cântă „Taraful Crailor de Curtea Veche”.
De zeci de ani, Jariștea și Taraful sunt un punct sentimental pe harta vechiului București.