Senatorul de Prahova Ninel Peia a avut un mesaj emoționant la început de an 2025.
Mesajul se intitulează: „Povești de viață în România! Între globalism, progresism și curajul de a rămâne români!”
Iată textul acestuia:
„Într-o Românie în care tradițiile și valorile par să fie considerate demodate, iar globalismul și progresismul bat la ușă ca niște colindători care cântă strident pe ritmuri de marketing agresiv, adevăratele povești de viață încă se scriu pe ulițe, în sate și în inima românului autentic. Pe de o parte, avem progresismul care vine ca o modă nouă, dar nu una de haute couture, ci mai degrabă genul de trend pe care îl găsești pe rafturile promoționale, cu eticheta „Made Elsewhere”. În loc să ofere rezolvări, ne livrează un ghiveci ideologic, pronume personale reinventate, identități fluide și o obsesie pentru uniformizarea culturală. “Să uităm cine suntem și să ne predăm identitatea națională pentru o apartenență vagă la o lume modernă”, ne șoptește globalismul, cu un zâmbet care miroase a produs de corporație fără suflet. Dar ce fac românii noștri între timp? Își continuă poveștile de viață cu încăpățânare. În Maramureș, bunicul Gheorghe mai bate poteca spre biserică în straie tradiționale, de parcă timpul n-ar fi avut curaj să-i schimbe stilul. În Moldova, tanti Maria gătește sarmale în aceeași oală de lut pe care o are de 50 de ani, iar copiii ei se adună în jurul mesei cu acea bucurie care nu are nevoie de Wi-Fi. Și aici apare puterea suveranismului și a conservatorismului, care spun simplu, nu avem nevoie să reinventăm roata pentru a ști cine suntem. Avem nevoie să rămânem autentici, să ne apărăm tradițiile și să ne construim viitorul pe fundația valorilor care ne-au ținut uniți. Conservatorismul românesc nu este despre a te opune progresului, ci despre a-l îmbrățișa în termenii tăi. Nu e despre a nega modernitatea, ci despre a refuza să-ți vinzi sufletul pe doi arginți. Este despre a crede în familie, credință, comunitate și în ideea că o Românie suverană este o Românie puternică. Globalismul îți spune că o națiune e doar un concept depășit, că granițele trebuie să dispară, iar cultura locală să devină un „produs global”, adică un suvenir. Dar românii au o încăpățânare minunată. Noi nu ne vindem graiul pentru un slogan în engleză, nu ne abandonăm tradițiile pentru un „manual de incluziune culturală” și, cu siguranță, nu ne pierdem sufletul într-un ocean de identități prefabricate. În politica românească, conservatorismul și suveranismul sunt ca acea mamă grijulie care te învață să fii mândru de rădăcinile tale. Ele spun că România nu este doar un punct pe hartă, ci un suflet colectiv, o istorie scrisă cu sânge și sudoare, o casă care trebuie păstrată pentru copiii noștri. Așadar, poveștile de viață din România continuă să fie despre bunicul Gheorghe, despre tanti Maria și despre toți cei care știu că România nu trebuie să fie doar o stație de tranzit într-o lume uniformizată. România este acasă. Și, cât timp vom ține la valorile noastre, vom rămâne acasă, indiferent de cât de tare bate vântul globalismului. Tradiție. Suveranitate. Identitate. Acestea nu sunt doar cuvinte. Sunt scutul nostru împotriva unei lumi care încearcă să ne transforme într-un număr. Și cât timp vom continua să credem în ele, poveștile românilor nu vor fi niciodată despre uitare, ci despre rezistență și speranță. Ninel PEIA senator al României și chestor al Senatului”.