Ne mai despart puține ore de tragicul moment al plecării pe ultimul drum a celui care a fost Ministrul, Deputatul, Profesorul, Avocatul, Românul Doru Viorel Ursu.
A fost cel mai cunoscut om politic și avocat, jurist din ultimii 35 de ani în istoria Municipiului Drobeta Turnu Severin.
Principiul său în viață a fost că forța dreptului trebuie să primeze asupra dreptului forței. S-a văzut cu prisosință acest fapt în intervalul iunie 1990-octombrie 1991 când a reorganizat Poliția Română și a reînființat Jandarmeria Română.
Cine nu știe istoria, ar fi bine să o citească sau să își ia notițe. Sunt destule cărți apărute, or să mai apară și alte lucrări, studii sau articole, secole de-acum încolo! Acum când nu mai este Doru Viorel Ursu (nu l-am cunoscut personal niciodată, deși mi-ar fi făcut o onoare deosebită), mi-am amintit un episod. Eram moderator la o lansare de carte despre momentul 1989 și printre vorbitori, a fost și o cercetătoare chimistă care a dezvăluit o conversație avută cu o colegă din Cehia. Aceasta i-a spus: „nu vă mai acuzați politicienii că au fost securiști sau că au fost comuniști! Uite, voi aveți țara întreagă. martie 1990, iunie 1990, septembrie 1991 erau menite să facă din România ce s-a întâmplat cu Iugoslavia și Cehoslovacia! Mulțumiți-le celor pe care îi criticați că mai aveț țara! Noi, n-o mai avem!”
Evident, ca istoric nu aveam cum să nu îi dau dreptatate, acelei cercetătoare din Cehia. Momentele evocate de ea puteau duce la dezmembrarea României.
Stabilitatea României a fost posibilă prin existența Poliției și Jandarmeriei Române, ori cel care le-a înființat a fost Doru Viorel Ursu. Exista atunci ideea politică de a trece totul, de la servicii secrete, Jandarmerie sub egida Armatei. Armata, Poliția, serviciile secrete, deși au cam același obiect de activitate, sunt instituții diferite. N-am făcut parte din niciuna dintre ele, nu fac parte din niciuna dintre ele, dar ca istoric, le-am studiat evoluția.
Armata e învățată că inamicul trebuie atacat când se apropie la mai puțin de 300 m de tine, de către trupele de infanterie. Ori, Poliția, Jandarmeria și serviciile secrete nu au „plăcerea” de a vedea inamicul atât de departe. Nu există linia 1, nu există front propriu-zis, nu-ți identifici inamicul prin uniformă, tip de armament. Poliția, Jandarmeria, serviciile secrete au de a face, pe frontul secret cu inamicul care le știe pe ale lui: să fure, să ucidă, să jefuiască, să fure informații! Și atunci, ce s-ar fi făcut România în 1990-1991 dacă nu era Doru Viorel Ursu? Poate venea altcineva, dar știți cum e, n-am auzit în 21 de ani de meserie să fi apărut vreun politician să zică „știi, eu trebuia să fiu în locul lui”. Avea bunicu-meu, oltean, veteran de război pe Frontul de Est o vorbă. Când își bătea coasa pe nicovală spunea „băi, nepoate, doar proștii se bucură și ies în față la război, majoritatea fug”.
Doru Viorel Ursu n-a fost nici prost și nici laș, deci n-a fugit. A spus mereu, așa oltenește „trebuia să fie cineva și s-a întâmplat să fiu eu!” Ori ce definiție a eroismului mai vreți? Asta e una simplă ca aia pe care o spun înțelepții: „îți dă viața doar lămâi, fă-ți limonadă”…
Din păcate pentru ăia care or să mă critice, o să le spun așa că unul, Sun-Tzu (era chinez, tovarăși dizidenți democrați Alianța Civică, Convenția Democratică, PNȚ și care vă mai treziți să dați cu pietre, dar Sun Tzu nu era membru al Partidului Comunist Chinez, nu se inventase pe atunci) spunea : „un leu în fruntea unei armate de iepuri poate cîștiga o bătălie contra unui iepure în fruntea unei armate de lei”.
Astăzi, ne luăm adio de la un om care și-a trăit celebritatea preț de o clipă. Apoi și-a văzut de treabă, din 1992, a ales să fie avocat, deși ar fi putut avea multe stele de general pe umăr și multe portofolii ministeriale la activ. Ultima demnitate publică, aceea de deputat a încheiat-o în 1996, ca deputat de Argeș.
În rest, a lucrat, a educat, a format oameni. A încercat să impună disciplină acolo unde a fost rugat să accepte funcții onorifice. A reușit să scrie, să își aștearnă gândurile, știind parcă faptul că nu avea mult timp în această dimensiune. A vrut ca să aibă copiii și nepoții lui cu ce să se mândrească. Așa s-a mândrit și Doru Viorel Ursu cu bunicul lui care a luptat la Mărășești, așa m-am mândrit și eu cu bunicul meu țăran, orfan de la 14 ani, trimis să lupte în abatorul uman de la Odessa cu trei săptămâni de instrucție. S-a întors acasă la copiii lui, la nevastă și la plug, iar până la 40 de ani, din cauza frigului, și-a pierdut dinții, încât de la 35 de ani și până la 76 când a murit cu esofagul distrus, a mâncat pâinea doar dumicată în ciorbă…Niciun medic n-a putut să-i pună dinții fiindcă nu mai avea gingii..iar placa și pasta adezivă Corega nu se inventaseră prin anii 80… vorba poetului: ”cum luptară frații noștri pentru neam și țara lor”..
Astăzi, l-am auzit pe avocatul unui condamnat la închisoare, fugar prin Italia că dacă ajunge la pușcărie în țară, se va sinucide! Păi ce politicieni aveam în 1990, care încercau să reziste hoților și ce politicieni avem acum… când sunt prinși la furat, au depresie și se sinucid…
Cât despre Maestrul Doru Viorel Ursu, să mai zic și eu un vers din alt oltean de legendă, Marin Sorescu:
„Si Shakespare s-a gindit ca dupa atita truda.
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai intii, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.”
De acum încolo, îi vom vedea imaginea în marmura eternității, la București, la Cimitirul Militar Ghencea 3. Poate trecem să-i aprindem o lumânare, fiindcă doar cu asta fiecare român creștin pleacă Dincolo..
Opto sit tibi terra levis!
Sursa foto: Facebook Doru Viorel Ursu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 