Relația ONU-Israel, cu năbădăi!

Relația ONU-Israel, cu năbădăi! Israelul este în stare mai mult decât să aducă niște tancuri într-o bază militară ONU.  Recent, ONU a somat Israelul să retragă colonii din teritoriile palestiniene. Puțin probabil ca Israelul să se conformeze.  Istoria a demonstrat-o cu prisosință.

Personal, nu îl înțeleg pe Președintele Franței. Are la el în țară Academie Francaise, Universite de Sorbonne, Ecole Normale Superieure. Nu are el printre conaționalii predecesori nume mari ale gândirii politice? Cum să vii să spui așa simplist, ca la o compunere de clasa a IV-a că Israelul nu trebuie să uite că a fost creat de ONU? Pur și simplu, Președintele Macron face o reductio ad unum. Adică el decupează cu foarfeca și lipește ce-i convine. Israelul s-a creat prin voința luptătorilor săi, iar ONU a dat curs unei lupte evreiești, a sioniștilor încă de la finalul secolului XIX.

Aș aminti aici două momente în care Israelul nu a fost de acord cu ONU.

Relația ONU-Israel – cazul Folke Bernadotte

Un grup de acțiune evreiesc, numit Lehi (sau Stern) a decis asasinarea contelui suedez Folke Bernadotte Grupul care a planificat lovitura a fost coimpus din Yithzak Yezernitki (viitorul premier israelian Ithzak Shamir),Nathan Friedmann și Yisrael Eldad și, posibil Immanuel Strassberg. Yehoshua Zelter, șeful Lehi din Iersualim a pregătit cinci tineri: Shmuel Rosenblum, David Efrati, Yehoshua Cohen Meshulam Makover, Yitzhak Markowitz, care, alături de el, la 17 septembrie 1948, călătorind cu omașină militară de teren a Armatei Israeliene au tăiat calea mașinii oficialului internațional, în cartierul Katamon.

Un supraviețuitor din mașina atacată, generalul Lundstrom a afirmat că din mașină a coborât un militar, care în loc să verifice actele a tras pe fereastra mașinii (peste generalul Lundstrom) cu un automat ucigându-i pe loc pe contele Bernadotte (decesul s-a constatat la Spitalul Hasaddah) și pe colonelul francez Andre Serot, atașat militar, confundat cu un oficial american.

Atacul a avut loc, la intersecția dintre Piața Ben Zion Guini cu strada Hapalmah. La atentat ar mai fi participat și  Avraham Steinberg și Ieshua Cohen. Membrii grupului Lehi-Stern au fost anchetați formal, însă nimeni nu a fost condamnat definitiv,unii dintre ei intrând, mai târziu, ca înalți demnitari în cadrul Parlamentului și chiar Guvernului Israelului.

Omorul s-a prescris în 1971, iar în 1977, grupul Lehi s-a legitimat oficial ca grup care luupta pentru statul Israel. Deși la funeraliile luiFolke Bernadotte a participat și un reprezentant al Israelului, Suedia a acuzat în permanență Guvernul Israelului că a ordonat acest atentat împotriva contelui Folke Bernadotte.

Relația ONU-Israel: replica israeliană la tratativele de la Oslo din 1993: Asasinarea omului politic Yitzhak Rabin

Yitzhak Rabin se născuse la 1 martie 1922, în Ierusalim, când acesta era în Palestina  aflată sub mandat britanic. A fost comandat al Armatei de Sud a Israelului în 1949, cu gradul de locotenent colonel.  Ulterior, ca general, Rabin, a comandat Statul Major al Armatei Israeliene în perioada 1964-1968. Evident, alături de Ariel Sharon a fost eroul Războiului de Șase zile din 1967.

Apoi, Yithzak Rabin a devenit ambasadorul Israelului în Statele Unite ale Americii. Ulteior, Rabin a deținut portofoliul de Ministru al Muncii. A fost conducător al Partidului Muncii. Ulterior a devenit Ministrul Apărării. A avut două mandate  ca Prim-Ministru al Israelului  de două ori. Prima dată a fost premier între 3 iunie 1974 – 20 iunie 1977. A doua oară a condus Guvernul de la Tel Aviv în intervalul 13 iulie 1992 – 4 noiembrie 1995.

Yithzak Rabin a pus bazele refacerii statului palestinian prin Acordurile de la Oslo, 1993.  Ulterior, el și Yasser Arafat, liderul OEP vor primi în 1994, Premiul Nobel pentru Pace. A rămas „un international icon” scena strângerii de mână dintre cei doi rivali, sub privirea zâmbitoare pe peluza Casei Albe a președintelui american Bill Clinton.

Numai că, din păcate, Yithzak Rabin a căzut victima unui extremist național-ultrareligios evreu, Igal Amir, la 4 noiembrie 1995. Acesta a considerat că eroul luptei Israelului pentru independență trădase cauza israeliană.

Președintele Emmanuel Macron – un idealist

Istoria demonstrează idealismul președintelui francez. Citind biografia lui Benyamin „Bibi” Netanyahu, vom afla lucruri interesante. N-ar fi rău dacă le-ar fi citit și Președintele Franței că doar are legendare Facultăți de Istorie prin Hexagon. Nu întâmplător, cel mai profund analist al filosofiei istoriei, Raymond Aron a fost francez.

Fratele mai mare al lui Bibi Netanyahu, locotenent-colonelul Yonatan Netanyahu, în vârstă de 30 de ani a căzut la datorie pe 4 iulie 1976, în Uganda, eliberând 102 israelieni din cei 106 luați ostateci de către palestinieni pe Aeroportul Entebbe. El comanda unitatea specială Sayeret Matkal (unitatea principală de recunoaștere a Direcției de Informații Militare a IDF) în care au servit ulterior atât Benjamin Netanyahu cât și un al treilea frate al celor doi, Iddo Netanyahu.

Un pasaj memorabil din Raymond Aron – cheia înțelegerii  faptului că nu va fi pace vreodată în Orientul Mijlociu

Raymond Aron (1905-1983), conducătorul de doctorat al marelui istoric român Neagu Djuvara scria în 1967:

„Nu am fost niciodată sionist”, în primul rând și mai ales pentru că nu mă simt evreu. Mi s-a părut probabil ca statul Israel, pur și simplu pentru că există, să ducă la un conflict prelungit. Nu pot fi de acord acum mai mult decât în trecut să susțin necondiționat politica câtorva oameni, nici mai buni și nici mai răi decât cei care guvernează oriunde altundeva în lume, responsabili de statul israelian. Dar mai știu, mai clar decât în trecut, că în cazul distrugerii statului Israel (eveniment care ar fi însoțit de masacrul unei părți din populație), ar trebui să fiu rănit chiar în adâncul ființei mele. ”

Pentru cine înțelege aceste vorbe, existența Israelului va fi mereu sursă de conflict iar dispariția statului Israel ar duce la un Holocaust îngrozitor. Asta o spunea un maestru al cercetării istorice. Noi nu trebuie decât să citim ce-au scris înaintașii noștri.

Sursa foto: Pixa Bay