La 6 decembrie 1916, București este ocupat de Puterile Centrale. Feldmareșalul Mackensen încearcă ulterior să formeze un guvern colaboraționist. Știe că în București au rămas oamenii care au formație germană și care sunt filogermani. Mackensen, prin intermediul colonelului Mauriciu Brociner, erou al Independenței, primul ofițer evreu decorat la 1877, încearcă să intre peste circa o lună, pe 3 ianuarie 1917, în vorbă cu Alexandru Marghiloman care va accepta în cele din urmă, dar și cu intelectualul Titu Maiorescu, căsătorit cu o soție germană, rudă cu doctorul Kremnitz ai cărui fii, educați la București, el fiind medicul regelui Carol I, acum erau în trupele de ocupație germane, deoarece familia Kremnitz s-a repatriat înainte de război.
Iată ce scrie Titu Maiorescu în Memorii, oferind o lecție de demnitate:
„,Miercuri, 21 decembrie/3 ianuarie. București. Azi, 4 săptămâni de la ocuparea Bucureștilor prin trupele germane. Pe la 5 ore seara, col. Brociner la mine din partea mareșalului Mackensen (comandant al trupelor Puterilor Centrale din România – n.n.), care ar vrea să aibă o «discuție» cu mine, despre care ştie că Regele Carol avea mare încredere în mine. Ar vrea să se întâlnească și cu Carp și Marghiloman (care e bolnav în pat de pleurezie). I-am răspuns că eu șed /în/ strada Lustrului 7 și mareșalul n-are decât să depuie o cartă de vizită la mine și eu mă voi crede obligat să-i răspund vizita și atunci putem vorbi. A plecat Brociner (care mi s-a părut foarte puțin îndemânatic) și a venit peste o oră cu răspunsul, că Mackensen nu e hotărât și că va vedea el însuși mâine, dacă poate primii acest mod de intrare în relații. I-am răspuns că altfel nu primesc. Eu sunt supusul credincios al regelui nostru Ferdinand, câtă vreme este rege, și nu pot merge la altă autoritate parcă ar fi ea stăpâna de drept a țării. Mackensen trebuie să păzească cu mine regulile sociale, nu autoritative, dacă vrea «o discuție liberă». El mă poate aresta, dar nu mă poate schimba în credința mea de cetățean român”
Sursa foto: Facebook