Generalul maior (rtg) prof.univ.dr. Nicolae N Roman, Președintele Partidului Români pentru România a transmis un mesaj dedicat Sărbătorii Dragobetelui:
„Dragobetele, sărbătoarea tradițională a iubirii la români
Spiritualitatea românească reprezintă o admirabilă sinteză între moștenirea traco-geto-dacică, fondul balcanic și fondul creștin ortodox. Sărbătoarea Dragobetelului este un asfel de exemplu.
La 24 februarie, creștinii celebrează Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Numele slav al sărbătorii Glavo-Obretenia ar fi fost adaptat în actuala denumire de Dragobete.
Această zi reprezintă un prag înaintea începerii Postului Mare care precedă marea sărbătoare a Învierii Domnului. Ori se știe, în tradiția creștină un băiat și o fată nu se puteau căsători decât în perioadele dintre posturile de peste an. Apropierea primăverii era marcată de ritualurile specifice, iar jurămintele de căsătorie făcute primăvara când începeau muncile se concretizau în cununia care de regulă se făcea toamna când se strângeau roadele, înainte de începutul Postului Nașterii Domnului.
Cunoscutul ideolog pașoptist român Ion Heliade Rădulescu și-a dedicat o parte a operei poetice mitului „Zburătorului”, acea ființă supranaturală care făcea fetele ajunse la vremea căsătoriei să se îndrăgostească de el.
În Anichitate, dragostea și vinul erau celebrate și de cei care practicau cultul zeului grec Dionysos care avea o origine tracică asupra căreia azi nu mai planează nicio îndoială.
În Roma antică, zeul era numit Bacchus, iar celebrarea cultului său a fost la un moment dat interzisă, fiind practicată pe ascuns, inclusiv în provinciile romane balcano-carpato-dunăreano-pontice. Orașul Balcic de azi din Bulgaria se numea în Antichitate Dionysopolis, iar preotul lui Dionysos, Acornion era preotul marelui rege geto-dac Burebista.
Așadar, Dragobetele are o semnificație ancestrală și creștin-ortodoxă care se regăsește în fondul cultural și spiritual al poporului român.”