Dacă citești orice definiție a abuzului în serviciu, afli că poți fi acuzat de asta dacă modifici un înscris în absența unei norme în acest sens sau prin evitatea, ori prin încălcarea unei norme.
De exemplu, legea care interzice cumulul pensiei cu salariul și legea de finanțare a centrelor pentru copii ar fi ajuns la promulgare în termenul legal de cinci zile de la votul în camera decizională, cu erorile respective (prima lege ar fi fost valabilă doar 30 de zile, conform unei scrieri defectuoase care dorea de fapt să arate că un om care dreptuil 30 de zile să decidă la ce renunță iar a doua lege ar fi redus finanțarea primită de centrele pentru copii) pe masa Președinției României, apoi spre Monitorul Oficial.
Aceste probleme au fost corectate „din pix”. Adică, unii deputați au sesixat erorile la citire și au notat ce trebuia schimbat iar modificarea a ajuns în textul final supus la vot.
Președintele interimar al Camerei Deputaților social-democratul Alfred Simonis a declarat:
„Având în vedere că este un volum de muncă important, că au venit zeci de amendamente cred că a fost neclară o sintagmă nu e un capăt de țară”.
Ba este un capăt de țară, din simplul motiv potrivit căruia, modificarea la citire în plen nu este un punct care să fie înscris în Regulamentul de funcționare al Camerei Deputaților și Senatului.
Dar cum parlamentarii au imunitate parlamentară, pentru ei, abuzul în serviciu este cumva la ordinea zilei, nu este un capăt de țară dacă este să cităm dintr-un clasic în viață, temporar, al treilea om în stat.
Sursa foto: Facebook.ro