Kera Kalița de la Jariștea Locantă mulțumește tuturor prietenilor săi virtuali!

…Trecut-au, iată, aproape două veacuri de când fostul secretar personal al lui Tudor Vladimirescu, marele pedagog român dăruia lumii cel dintâi „condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală” (adicătelea „tocul rezervor”), făcând mult mai lesnicioasă trimiterea de vești între rumânii cu știință de carte. De atunci, aceștia și-au trimis puzderie de misive, ei nemaichinuindu-se cu pana de gâscă care făcea volute pe pergamente și bucurându-se de ușurința dansului peniței pe hârtia velină.

De bunăseamă, cea dintâi culme a artei epistolare la noi va fi fost corespondența cu Alecsandri a ministrului plenipotențiar la Londra, ultimul mare pașoptist Ion Ghica. Acesta,cu multă îndreptățire, îi scria poetului de la Mircești: „Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la Apus la Răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi la libertate…”.

Asemeni beiului de Samos și Kera Calița, în tinerețile sale, a trimis și primit răvașe cu duiumul. Ce bucurie să caligrafiezi slove venite din suflet, ca, apoi, să-ți aducă poștașul corespondența și să deschizi anvelopele cu vești folosind un coupe-papier embosat de argint!

Însă, la fel ca întâiul născut al logofătului Tache Ghica și al Mariei Câmpineanu, Jupâneasa Jariștei a fost și dânsa martora unor mari prefaceri istorice, care au revoluționat viața de zi cu zi, schimbând și habitudinile schimburilor de mesagii. Avându-i în ajutor pe nepoții săi – David, Luca și Filip -, meșteri ai mânuirii noilor scule și cutreierători de mici ai imenselor spații virtualicești, Kera Calița a făcut loc în vocabularul dumneaei unei sumedenii de cuvinte cu rezonanțe brite – laptop, „world wide web” (www), Facebook, online, followers… și câte altele. Astfel că, acum, deprinzându-le tainele, își începe ziua deschizându-și „pagina de pe net” și „postând” veștile dinspre Locantă dar și gândurile sale felurite, apoi răspunzând interogațiilor „prietenilor virtuali”. Computerul „portăreț”, tableta sau „smartphone”-ul au devenit acele „devices” fără de care acum nu își mai poate imagina viața. E ca la o tablă de Ouija, înmulțită fără număr! Numai că nu se ia legătura cu spirite din alte lumi, ci cu miile de amici reali răspândiți în toate cele patru zări „digitale”.

Toți acești prieteni îi luminează sufletul cu ideile lor și Kera Calița le mulțămește cu asupra de măsură. Și, mai ales, și-ar dori să-i cunoască îndeaproape, drept pentru care le face invitațiunea de a-i călca pragul oricând, ca mosafiri ai Jariștei, în carne, oase și tainică dar revelată denominațiune online, de înaltă cinstire! „GO4IT”!”