Doctorul Sorin Titus Muncaciu a pregătit o declarație intitulată:
„84 de ani de la răpirea Cadrilaterului! Diplomația românească nu a reglementat nici azi frontiera maritimă cu Bulgaria! ”
Iată textul acesteia:
„La 7 septembrie 1940, la Craiova, o delegație românească și o delegație bulgărească au semnat sub imperiul unui dictat fascisto-nazist cedarea sudului Dobrogei, numit Cadrilater. Această regiune fusese obținută de România ca o compensație promisă încă de la Tratatul de Pace de la Berlin din 13 iulie 1878 și materializată prin Tratatul de Pace de la București din 10 august 1913 care a pus capăt celui de Al Doilea Război Balcanic, pornit de Bulgaria contra aliaților săi din Primul Război Balcanic. România a pierdut prin forță, prin pacea-dictat de la București din 7 mai 1918, toată Dobrogea, pe care a recăpătat-o inclusiv alături de Cadrilateri prin Tratatul de la Neuilly sur Seine din 27 noiembrie 1919, dintre puterile învingătoare ale Primului Război Mondial și Bulgaria. România a semnat tratatul, mai târziu, la 10 decembrie 1919, o dată cu semnarea Tratatului cu Austria de la Saint Germain en Laye.
În perioada interbelică, atât cercurile pro-naziste reprezentate de generalul Hristo Lukov, omul forte al țarului Boris III cât și cele comuniste, reprezentate de bolșevicii bulgari care au ajuns chiar în structurile de conducere ale Partidului Comunist din România (Boris Ștefanof) cât și în structurile statului român (Iordan Dragan Rusev- Petre Borilă, cuscrul lui Nicolae Ceaușescu-ministru și vice-prim ministru în Guvernul României, Dimitar Colev- Dumitru Coliu, fost atașat militar român în URSS), au militat pentru dezmembrarea României.
Așa se face că regimul pro-fascist și pro-nazist al Bulgariei (Hristo Lukov a avut același rol pe care l-a avut Ion Antonescu în România, iar țarul Boris era căsătorit cu Giovanna, din familia regală a Italiei fasciste) a impus României să cedeze Cadrilaterul. România nu a obținut decât un simplu schimb de populații, bulgarii din Dobrogea să plece în Cadrilater și românii din Cadrilater, inclusiv aromânii chmați de Guvernul român prin măsurile Guvernului Brătianu, în 1924, să vină în Dobrogea.
De remarcat este că frontiera maritimă dintre România și Bulgaria nici astăzi nu este reglementată. Deși nulitatea Dictatului de la Viena a fost consacrată internațional. problema dictatului de la Craiova produce și astăzi efecte. Instaurarea comuniștilor la putere, după 23 august 1944, dar mai ales după 6 martie 1945, a făcut ca reglementarea frontierei maritime-româno-bulgare să nu fie nici azi reglementată deși iată, au trecut 84 de ani de atunci.
Din 1994, până în 2012, s-au purtat nu mai puțin de 17 runde de negocieri. În dispută sunt 17 kmp de mare teritorială, care conform principiului dreptului internațional de reglementare a frontierei maritime (linia mediană care unește punctele cele mai avansate în mare-cap, promontoriu din teritoriile celor două state) se cuvin României, precum și 50 metri liniari care ar reprezenta punctul de convergență dintre mările teritoriale română, bulgară și turcă.
În joc, sunt importante rezerve de hidrocarburi. Ca dovadă, de acum 12 ani, Bulgaria, deși vorbim de un litigiu, a încercat să contracteze prospecțiuni marine cu firma Exxon Mobile. La acea dată, proiectul Nabucco (abandonat) și proiectul South Stream ar fi tranzitat zona supusă litigiului. Așadar, iată că din 1994, de trei decenii, diplomația românească nu este în stare să reglementeze un drept fundamental al României, reglementarea frontierei maritime cu Bulgaria, cele două state fiind candidate la Spațiul Schengen terestru (cel maritim și aerian a fost reglementat, fără reglementarea frontierei maritime comune!).
Așadar, de 84 de ani, România nu-și apără drepturile de stat suveran și independent. Așadar, domnilor guvernanți, cine vreți să apere interesele României dacă nu Ministerul Româna al Afacerilor Externe?”
Sursa foto: Facebook
Susține jurnalismul independent! 
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 