Cartea apărută la Editura Edudel în 2025 este o analiză excelentă pentru Didactica Istoriei. Lucrarea are patru capitole, introducere, bibliografie și anexe.
Autoarea, doctor în Istorie și profesor recunoscut prezintă demersul astfel:
„Arta de a învăța nu este ușoară și se dobândește numai prin
eforturi constante și metode moderne aplicate cu mare frecvență.
Organizarea activităților pe grupuri de lucru reprezintă un avantaj
deoarece elevii ajung să se cunoască mai bine, să se ajute între ei, săși preia opiniile și ȋnvaţă să respecte părerea celorlalţi. Echipele trebuie însă să fie cu atenție stabilite, pentru a se evita efectul
Ringelmann sau așa-numita lene socială”.
Predarea istoriei a devenit mai mult decât livrarea în diverse moduri a informației cătrre elev:
„În condițiile actuale, predarea nu mai înseamnă exclusiv livrarea
suportului informațional de către profesor, depășind acest stadiu și
devenind baza pentru procesul de învățare din clasă și mai ales pentru
învățarea de acasă a elevului, după desfășurarea lecției. Folosirea
mijloacelor multimedia în timpul activităților conduce la activizarea
elevilor”.
Autoarea susține argumentat că apar și limite atunci când folosim metodele centrate pe elev:
„Apar și limite, căci metodele centrate pe elev presupun un buget
mare de timp, de care profesorul nu dispune întotdeauna. Profesorul
trebuie să planifice și să pregătească atent orele de istorie, să stimuleze
elevii să efectueze investigaţii istorice, să le faciliteze descoperirea,
totul într-un mediu de învățare în care să domine starea de bine atât a
educatorilor, cât și a educabililor. Este sarcina profesorului să consulte
și să analizeze programele școlare, procesul de predare – învățare –
evaluare a istoriei axându-se pe elevi, pentru formarea competențelor.”