Votarea Constituției din 1923, moment esențial al istoriei contemporane

La 26 și 27 martie 1923, Constituția României se vota. A fost cel mai elaborat act democratic al primei jumătăți a secolului XX.

Președintele Partidului Români pentru România general maior (rtg) prof.univ.dr. Nicolae N.Roman a transmis un mesaj:

„Datele de 26 și 27 martie 1923 marchează momentul esențial al adoptării în Parlament a Constituției din 1923. Constituția din 1923 a intrat în vigoare după ce a fost publicată în „Monitorul Oficial” Nr. 282 / 29 martie 2023.
Constituția din 1923 a avut 8 Titluri și 138 articole. Nu mai puțin de 78 de articole proveneau din Constituția din 1866.
La 1923, România era un stat european de mărime medie, cu o populație totală de circa 18 milioane cetățeni și cu regiunile istorice răpite de-a lungul veacurilor, unite cu Patria Mamă.
Practic, Constituția din 1923, contestată de Opoziție pentru că fusese introdusă în dezbatere de către Ionel Brătianul liderul PNL și șeful Executivului destul de rapid și fără să țină cont de opiniile tuturor aleșilor deoarece PNL avea majoritatea (dacă un partid obținea la alegeri cel puțin 40% primea 11% din totalul de locuri în Parlament pentru a evita o coaliție păguboasă) a fost considerată cel mai înaintat document democratic. A funcționat până în 1938, când Carol al II-lea a dat o altă Constituție redactată de Istrate Micescu. Din 1940 și până în 1948, parțial. Constituția din 1923 a fost repusă în vigoare.
Pentru că înainte de a fi deputat în Parlamentul României, sunt militar de profesie, îmi permit ca la un secol de la votarea în Parlament a Constituției din 1923 să reproduc Titlul V al Constituției din 1923, „Despre Puterea Armată”:
„Art. 119. – Tot Românul, fără deosebire de origina etnică, de limbă sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale.
Puterea armată se compune din: armata activă cu cadrele ei permanente, rezerva ei și milițiile.
Art. 120. – Gradele, decorațiunile și pensiunile militarilor nu se pot lua decât numai în virtutea unei sentințe judecatorești și in cazurile determinate de legi.
Art. 121. – Contingentul armatei se votează pentru fiecare an de ambele Corpuri legiuitoare.
Art. 122. – Se va înființa un Consiliu superior al apărării țării, care va îngriji, în mod permanent, de măsurile necesare pentru organizarea apărării naționale.
Art. 123. – Nici o trupă armată străină nu poate fi admisă în serviciul Statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul României decât în puterea unei anume legi.”
Spre comparație, aș dori să atașez prevederile referitoare la apărarea țării și la Armata Română în Constituția României din 1991:
”TITLUL II
Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
Capitolul 3
Îndatoririle fundamentale
Apărarea ţării Articolul 52
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.
(2) Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(3) Pentru pregătirea în cadrul serviciului militar activ, cetăţenii pot fi încorporaţi până la vârsta de 35 de ani.
TITLUL III
Autorităţile publice
Capitolul 5
Administraţia publică
Secţiunea 1
Administraţia publică centrală de specialitate
Forţele armate Articolul 117
(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a întegrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
(2) Structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.
(3) Prevederile alineatului (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, poliţiei şi serviciilor de informaţii ale statului, precum şi celorlalte componente ale forţelor armate.
(4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afară unei autorităţi statale este interzisă.
(5) Pe teritoriul României nu pot întra sau trece trupe străine decât în condiţiile stabilite de lege”.
Așadar, momentul fundamental 26-27 martie 1923 reprezintă un punct de referință în istoria constituționalismului românesc.”