Dr. Sorin Titus Muncaciu a transmis un mesaj dedicat momentului 23 ianuarie 1821:
„23 ianuarie 1821 – Proclamația de la Padeș
La 23 ianuarie 1821, revoluționarul Tudor Vladimirescu, liderul incontestabil al pandurilor Olteniei lansa Proclamația de la Padeș, prin care începea Revoluția din Țara Românească în scopul luptei pentru propășire națională și reforme sociale.
Nu vreau să fac o descriere istorică a acestui moment, voi prezenta numai câteva rânduri care ne frapează prin actualitatea lor, deși au trecut 204 ani de atunci:
„Fraților lăcuitori ai Țării Rumânești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pre om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viiața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui! Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?”
Proclamația de la Padeș vine după redactarea Cererilor Norodului Românesc în 17 ianuarie unde se prezintă o organizare cu rol constituțional-legislativ. La București, domnia era asigurată de un Comitet de Oblăduire după moartea ultimului domnitor fanariot. Ea cere locuitorilor să se alăture mișcării pentru a asigura propășirea țării și contină cu un îndemn: „Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții (…) și să veniți unde veți auzi că să află Adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ceia ce vă va povățui mai marii Adunării, aceia să urmați, și unde vă vor chema ei, acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazăle noastre nu s-au mai uscat!”
Cel puțin aceste cuvinte: „ Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazăle noastre nu s-au mai uscat!” ne izbesc prin realismul lor și prin asemănarea profundă cu zilele noastre.”