„Boierul Dinicu Golescu –între noblețea tradiției și modernitatea gândirii europene” – autor, scriitor Carmen Zamfirescu

De multe ori ni se întâmplă să asociem numele unei personalități de o frază, o lucrare, un eveniment sau un program politic de care și-a legat numele. De numele boierului Dinicu Golescu, născut la 7 februarie 1777. se poate lega prima inițiativă de propășire a neamului său. Crescut și educat în valorile timpului și categoriei sociale din care făcea parte, boierul Dinicu Golescu, descendent al unei strvechi familii boierești a dorit să lase în urma sa o operă documentară, compusă dintr-o analiză de călătorie, manuale de limbă, o statistică, lăsată, din păcate, neterminată din cauza morții necruțătoare care l-a răpus la 5 octombrie 1830.

„Însemnare a călătoriei mele” – „Însemnarea călătoriii meale, Constantin Radovici din Golești, Buda, 1826”

”Însemnare a călătoriei mele” (titul original Insemnarea călătoriii meale, Constantin Radovici din Golești, Buda, 1826) se încadrează în genul jurnalului de călătorie. Totuși, pentru corectitudinea științifică, se cuvine să nuanțez această încadrare. Pornind de la lucrarea doamnei scriitor Carmen Zamfirescu, „Boierul Dinicu Golescu –între noblețea tradiției și modernitatea gândirii europene”,  Editura Revers, Craiova, 2014, putem stabili că opera lui Dinicu Golescu este o analiză, un studiu comparativ, al cărui punct de plecare îl reprezintă această călătorie, desfășurată în anii 1824, 1825, 1826. Dinicu Golescu notează impresiile dintr-un anumit oraș și apoi compară situația cu cea din Muntenia. El a avut speranța că munca lui va contribui la unirea tuturor românilor și, implicit, la recuperarea decalajului existent:
”Şi căci nădejdea este nedespărţită de tot omul ce să află încă pre pământ, aceasta nădejde având şi eu, mă bucur nădăjduind că, negreşit, va veni vreme întru care patria mea, nu zic în puţini ani, sa se sămuiască întocmai cu oraşele cele mari ce am văzut; că măcar pasul cel dintâi să se facă, ce aduce toate noroadele spre fericire, carele pas este unul şi numai unirea spre folosul obştii, ce de multe ori am cuvântat”.

Dinicu Golescu nu s-a mulțumit să constate și să critice niște realități dure, în care a trăit. El a avut curajul de a scrie, de a gândi un plan de măsuri pentru depășirea acestei crize

Autoarea cărții, scriitor Carmen Zamfirescu a precizat pe marginea acestui subiect:

„Dinicu Golescu nu s-a mulțumit să constate și să critice niște realități dure, în care a trăit. El a avut curajul de a scrie, de a gândi un plan de măsuri pentru depășirea acestei crize. El a arătat că locul Principatelor Române este în Europa, că românii au capacitatea de a putea să progreseze. Nu era de ajuns doar lupta diplomatică, trebuiau create instituții moderne, iar aceasta era ceva ce trebuia să vină din interior. El este primul care și-a pus la dispoziție o parte a averii sale pentru propășirea culturală și spirituală a poporului din rândul căruia s-a ridicat.
Se cuvine să-i cinstim memoria, acum, la 194 de ani de la trecerea lui în eternitate.”

Opera de căpătâi a boierului Dinicu Golescu –  „un continuu avertisment, un semnal de alarmă pentru trezirea conştiinţelor adormite”

Pot subscrie și eu, așa cum a făcut-o și doamna Carmen Zamfirescu la aserțiunea lui Perpessicius, care considera opera de căpătâi a boierului Dinicu Golescu, ca fiind „un continuu avertisment, un semnal de alarmă pentru trezirea conştiinţelor adormite”

Doamna Carmen Zamfirescu a realizat o lucrare prin care l-am  înțeles mai bine pe Dinicu Golescu. Textele relevante selectate surprind punctele de maxim interes din opera boierului muntean. La acestea, se adaugă punctarea elementelor cheie ale perioadei: epoca napoleoniană, revoluția din 1821, restaurarea domniilor pământene, Convenția de la Akkerman (1826) și Tratatul de la Adrianopol (1829).

Dinicu Golescu a murit în plină forță creatoare. Posteritatea l-a neglijat destul de mult, prima reeditare a operei lui făcându-se abia în 1910. Istoricii au acordat atenție operei politice a pașoptiștilor, între care, la loc de cinste îi regăsim pe Alexandru, Radu, Nicolae și Ștefan Golescu, dar și pe nepotul Alexandru G Golescu – Arăpilă.

Dinicu Golescu a militat pentru crearea școlii românești și i-a pus bazele. Acum, la 194 de ani de la moartea sa, cartea doamnei Carmen Zamfirescu, lansată acum un deceniu, în 2014,  la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” din Pitești,  este, cu siguranță, un omagiu și o invitație la valorificarea moștenirii lăsate de acest ilustru boier român, originar din Goleștii Argeșului.

Sursa foto: Arhivă personală scriitor Carmen Zamfirescu