Deputat Sorin Titus Muncaciu a prezentat următoarea declarație politică: „152 de ani de la moartea revoluționarului și omului politic Avram Iancu”.
Iată textul Declarației:
„ Data de 10 septembrie 1872 este pentru români, mai ales pentru moții din Ardeal o zi tristă. În dimineața acelei zile de toamnă, pe prispa unei gospodării din Baia de Criș, Hunedoara, murea visând la libertatea neamului său, Avram Iancu, acela care a fost supranumit „Crăișorul Munților”.
În seara de 9 septembrie 1872, aflat la Baia de Criș, venise să afle vești despre cum românii în Parlamentul de peste Munți de la București, luptă pentru drepturile ardelenilor. Aflase de Unirea din 1859, știa că se fac eforturi pentru dobândirea independenței. Dacă la 1877 au existat voluntari ardeleni care s-au înrolat în Armata Română, luptând la Plevna, Rahova, Grivița, cu siguranță asta se datorează exemplului dat de eroismul lui Avram Iancu, în primul rând.
Detractorii săi au spus că era nebun. Avram Iancu fusese un om dezamăgit de comportamentul marilor puteri față de români.
La puțin peste un an de la terminarea Revoluției ardelene, la 20 decembrie 1850, la Câmpeni, Avram Iancu și-a redactat testamentul său, ceea ce arată că în niciun caz nu avea probleme mentale:
„Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum, durere, fără mult succes, dar tocma acum cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea. Un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dară şi hotărât să dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii şi întru ajutorul înfiinţării unei academii de Drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii noi. Câmpeni, 20 dece(m)brie, Avram Iancu, avocat”…
Azi, o sală de la Palatul Parlamentului poartă numele lui Avram Iancu. Parlamentul a adoptat o lege care îl numește pe Avram Iancu erou național, dar, sigur, aceasta nu este de ajuns.
Facem noi cei de azi ce ne-a lăsat Iancu în testamentul lui politic? Există măcar o facultate de drept în România care să-i poarte numele? Cine mai sunt azi „luptătorii cu arma legii” care „vor putea scoate drepturile naţiunii noi”?
Legenda spune că pe Avram Iancu l-au găsit pe 10 septembrie 1872, privind cu fața în sus, spre cerul senin. Murise cumva împăcat cu sine, sperând la propășirea Neamului Românesc.”
Sursa foto: Facebook