Povești scurte
Luna Curioasă Odată, Luna a vrut să vadă cum e pe Pământ. S-a strecurat în jos, noaptea, lângă un bufnițel care se pregătea de somn. „Cine ești tu?” a întrebat bufnițelul. „Sunt Luna, am vrut să văd casa ta frumoasă,” a zis ea. Bufnițelul i-a arătat pădurea adormită, pârâul liniștit și reflexia stelelor în lac. „Mulțumesc,” a spus Luna, „acum e rândul tău să mă vizitezi.” Și în fiecare noapte, bufnițelul privea spre cer și se simțea aproape de prietena sa, Luna.
Benny Iepurașul Curajos Într-o vizuină primitoare trăia Benny, un iepuraș mic cu poftă de aventuri mari. Într-o zi, a decis să găsească capătul curcubeului. A sărit prin câmpii și prin flori, făcându-și prieteni printre albine și flori. Ajungând la capătul curcubeului, a găsit nu aur, ci ceva mai bun – un loc de joacă nou unde toți prietenii lui se puteau distra împreună!
Cuvintele Magice ale lui Milo Milo era un pisoi drăguț care a învățat că spunând „te rog” și „mulțumesc” ziua devenea mai strălucitoare. Folosea cuvintele magice peste tot, de la furnicarul aglomerat până la girafa înaltă din parc. Curând, toți prietenii lui au început să folosească cuvintele magice și locul întreg zumzăia de fericire și bune maniere.
Norisorul Care Voia Să Plouă Deasupra unui orășel mic plutea un norișor pe nume Pufos. Pufos voia să ajute o grădină să crească, dar nu credea că era destul de mare să plouă. Cu încurajări de la Soare și de la Vânt, Pufos a încercat din nou și din nou, până când într-o zi, o ploaie blândă a udat grădina recunoscătoare de jos. Pufos reușise!
Căpșunica și Prietenii Într-un câmp cu iarbă verde, trăia o căpșunică mică. Ea era tristă că era singură, dar în curând a descoperit că era înconjurată de prieteni: soarele care o încălzea, ploaia care o adăpa și albinele care dansau în jurul ei. Căpșunica și-a dat seama că prietenii pot fi găsiți chiar și unde nu te aștepți.
Copacul Gâdilicios Adânc în pădure stătea un copac căruia îi plăcea să fie gâdilat de vânt. Când vântul nu sufla, copacul se simțea singur. Dar într-o zi, un stol de păsărele a venit să se odihnească pe ramurile lui, iar copacul a râs cu voioșie când păsările și-au scuturat penele, simțindu-se din nou fericit.
Veverița și Steaua Pierdută Veverița Vivi găsise o stea căzută în pădure. „Te voi ajuta să te întorci acasă,” a promis ea. A construit o catapultă din bețe și frunze și cu un salt puternic, steaua a fost aruncată înapoi în cer. Steaua, recunoscătoare, a strălucit puțin mai luminos în acea noapte, doar pentru Vivi.
Zâna Florilor Într-un tărâm unde florile vorbeau, trăia o zână mică ce asculta poveștile lor. Într-o zi, florile au fost triste că nu plouase de mult. Zâna a dansat și a cântat până când norii s-au adunat și ploaia a început să cadă, înveselind fiecare petală.
Buburuza și Frunza Buburuza Bubi nu putea să zboare bine, dar avea o frunză care plutea perfect pe vânt. Ea s-a urcat pe frunza ei și a călătorit peste câmpii și dealuri, descoperind lumi noi și prieteni de tot felul.
Petrică și Luna Plină Petrică era un băiețel care visa să atingă Luna. În fiecare noapte, se întindea cât de lung era și încerca să o prindă. Luna, văzându-l, a coborât puțin mai jos, lăsându-l să o atingă cu vârful degetelor. Așa a primit Petrică un pic de praf de lună, care i-a adus vise dulci până dimineața.
Aceste povești scurte sunt pline de imaginație și morale pozitive, perfecte pentru a stimula imaginația copiilor mici și pentru a le încheia ziua cu un gând fericit.
BONUS – Povești ceva mai lungi
Aventura lui Mimi în Țara Dulciurilor Mimi era o fetiță care iubea dulciurile mai mult decât orice. Într-o zi, a descoperit un tărâm secret unde totul era făcut din bomboane. Copacii aveau trunchiuri de napolitană și frunze de jeleu, iar râurile curgeau cu ciocolată caldă. Mimi a întâlnit și un ursuleț de gumă care o căuta pe Regina Zahăr, cea care asigura că în Țara Dulciurilor nu era niciodată prea multă zahăr. Mimi și ursulețul au pornit în căutarea Reginei și au învățat împreună că, deși dulciurile sunt delicioase, trebuie să le savurăm cu măsură pentru a rămâne sănătoși și fericiți.
Pisoiul Pătrat și Luna Rotundă Pufi era un pisoi pătrat într-o lume plină de forme rotunde. Se simțea diferit și uneori singur, pentru că nu putea să ruleze și să se joace ca celelalte pisoi. Într-o seară, Pufi a privit spre Luna Rotundă și a dorit să fie ca ea. Luna i-a vorbit și i-a spus că fiecare formă are magia ei și că pătratele sunt la fel de speciale ca cercurile. Cu acest nou înțeles, Pufi a început să aprecieze colțurile sale și a descoperit că putea să construiască și să creeze lucruri pe care ceilalți pisoi rotunzi nu le puteau face.
Micul Dragon Care Nu Putea Scuipa Foc Draco era un mic dragon care, spre deosebire de toți ceilalți dragoni, nu putea scuipa foc. El era foarte trist și se simțea exclus din jocurile lor fierbinți. Într-o zi, în timpul unei aventuri prin pădure, a întâlnit o vrăjitoare bătrână care avea nevoie de ajutor pentru a aprinde focul. Draco a încercat și, în loc de foc, a scuipat confetti colorate. Vrăjitoarea a râs cu voioșie și i-a spus că magia lui este unică și aduce bucurie. De atunci, Draco a devenit cel mai popular dragon din sat, pentru că la fiecare sărbătoare, el aducea culoare și veselie cu confetti-urile sale magice.
Vulpoiul Viclean și Concursul de Talent În pădurea cea mare se anunța un concurs de talent, și toate animalele se pregăteau cu numere speciale. Vulpoiul Vic era cunoscut pentru șiretlicurile sale și voia să câștige fără să se obosească prea mult. El a încercat să le fure ideile celorlalte animale, dar de fiecare dată ceva mergea prost și el ajungea să arate mai amuzant decât talentat. În ziua concursului, s-a hotărât să fie el însuși și a povestit toate încercările sale eșuate, făcând toată pădurea să râdă. Astfel, fără să vrea, Vulpoiul Vic a câștigat premiul pentru cel mai amuzant număr și a învățat că e mai bine să fii apreciat pentru cine ești decât să încerci să fii cine nu ești.
Prințesa Florilor și Vântul Jucăuș Era odată o prințesă care avea puterea de a face florile să înflorească cu o simplă atingere. Ea iubea florile și grădina ei era cea mai frumoas ă din tot regatul. Într-o zi, un vânt jucăuș a venit și a împrăștiat semințele florilor prințesei în toate colțurile regatului. Prințesa a fost inițial supărată, dar apoi a realizat că grădina ei secretă putea acum să fie împărtășită cu toți locuitorii regatului. Împreună cu vântul, a călătorit prin regat, ajutând la înflorirea noilor grădini pretutindeni. Astfel, prințesa a învățat că bucuria împărtășită este bucuria înmulțită, iar regatul a devenit cunoscut drept Tărâmul Florilor, un loc de o frumusețe rară, unde fiecare locuitor avea o parte din magia prințesei.Prințesa și vântul au devenit prieteni buni, și ori de câte ori vântul sufla și prințesa îl simțea trecând pe lângă ea, îi amintea de aventurile lor și de frumusețea pe care au răspândit-o împreună în lume.Aceste povești îmbină elemente fantastice cu lecții de viață valoroase, invățând copiii despre acceptare, unicitate, generozitate și valoarea de a împărtăși bucuria cu ceilalți.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 