1 decembrie 1918 este pentru noi românii o dată de referinţă: visul de veacuri al românilor devenise o realitate. Aproape toate teritoriile locuite de români se regăseau în graniţele României, la capătul Conferinţelor de Pace de la Paris din 1919-1920.
De fiecare dată, pentru mine, 1 decembrie 1918 înseamnă împlinirea aspiraţiilor de veacuri ale unui popor greu încercat şi răsplata eforturilor a mai multor generaţii de oameni politici români.
Nicolae Iorga afirma că de la Mihai Viteazul, toţi cei care au vrut unirea tuturor românilor au gândit şi au acţionat ca el.
Ce vreau să subliniez acum este că actele naţionale din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat Crişana şi Maramureş au trebuit recunsocute de către Marile Puteri, iar drumul a fost la fel de greu. Ionel Brătianu a luptat din greu la Conferinţe pentru ca recunoaşterea unirii să devină realitate. A ameninţat cu boicotul, pentru că la tratatul cu Austria ni se cerea să dăm minorităţilor drepturi mai mari decât aveau înşişi românii. Tratatul cu Ungaria s-a semnat numai după ce România a trebuit să ocupe Budapesta, unde se instalase un guvern bolşevic condus de Bela Kun, după ce ungurii refuzau să respecte termenii retragerii progresive.
Venirea delegaţiei Transilvaniei la Bucureşti a fost un eveniment memorabil, Brătianu rostind faimoasele cuvinte „v-am aşteptat o mie de ani!”.
Sursa foto: Alba Info
Susține jurnalismul independent! 
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 